Recidiva

Iar, din nou, se intamplă incă o dată,

Recidivez și chiar începe să-mi placă.

Timp de ani prin închisori ale minții

Am reușit să estompez culoarea vieții

Vrând tripat să nu murdăresc pereții.

Acum ii pictez în roșu, folosind sucul

Și când moare trec la broderii cu trupul.

EA a omorât demonul care tot apela

La propria-mi frică și mă controla.

În acest moment am reușit să-l egalez.

Încă vreo două ședințe și-l subordonez.

Și cum viața are o ironie specifică...

EA m-a ajutat prin candoarea mirifică

Să-mi recapăt încrederea, să am stimă

Și a prins onoarea din a fi prima victimă.

Încercând să diger ...

-Ce mai faci ? Am reușit să-mi găsesc chitară

Și am și timp de exersat, curând este vară.

-Nu pot să fiu atent la ce spui.

Am ajuns un fel de cui,

M-am băgat în ce nu trebuia și nu mai pot să ies.

Nu pot să socializez, sunt prins într-o plasă de stres.

Ea mi-a oferit mult, dar eu vreau tot...

-Pot să te ajut ? Îți dau o mână să te scot ?

-Nu, trebuie să diger ce am înghițit ... sau ce a înghițit ea.

Am umerii obosiți și situația cade grea.

O să sun la CNA, starea asta de ce nu e interzisă ?

Îmi desenez pe foaie o cameră cu o ușă deschisă:

Singura mea scăpare...

Și știu că nu desenez bine, dar frățioare,

Ce se conturează e absurd...

Camera n-are uși, n-are geamuri, n-are lumină,

Are doar un sunet surd.

Spectacolul e dureros și nu cade nici o cortină...

Jocul minții

Pierdut în jocul minții, îmi creez un lăcaș,
Stau retras, n-am nevoie de glas,
Sunt doar eu și o linie fictivă de bas.
Totul în capul meu, o armonie de sentimente,
Unele ale mele, dar sunt și alte fiinte prezente.
Comunic prin artă, înecând dorințe naturale,
Eliminând gânduri negre care ar fi letale.
Îmi creez o potecă stropită cu petale,
Printre copaci verzi, către vârful de munte,
Scăldat cu un nor alb pe ochii de sub frunte.
Călătoresc prin văzduh și mă opresc pe pisc.
Sunt aproape de soare, simt că m-a atins,
Simt toracele deschis de lumină,
Mă descompun în aer și mă ridic spre zenit ...
Nu mai exist.

Jumătate de măsură

Dă-mi doar un ghimpe de plăcere, jumătate de măsură
N-am nevoie de mai mult, fără acte de centură;
Fără țipete, doar șoapte. Nu-i un joc, e doar o tură...
Eu am dreptul să cresc floarea, nu am dreptul s-o culeg,
Dar n-am voie să vorbesc și oamenii singuri nu-nțeleg...
Și le accept slăbiciunea, joc așa mai departe
Căutând exprimarea ideală, dar folosind doar șoapte ...

Caut mai departe, dar persist în a rămâne
Ca o castană pe un drum plin cu alune.
Nu-i problemă, este bine că sunt capabil
Să accept totul și să rămân impenetrabil.
Voi scruta mai departe prin câmpii întinse
Și voi găsi spiritul viu între toate cele stinse;
Nu voi folosi lanterne, doar lumânări aprinse
Pentru că oricât de greu e itinerariul ce îl am în plan,
Rămân sincer, loial, nobil, altfel totul decurge în van.

Ascetism

Un om înțelept a spus cândva
Canonul „Crede și nu cerceta,
Nu-ncerca să scrutezi prin perdea
Sau poți fi șocat de ce vei vedea.
O să dai de moarte si singurătate.”
Și el încerca să împartă seninătate.

Dar nu a putut spune tot, s-a oprit
Imediat după ce a zis acel incipit.
Dacă spunea și continuarea implicit
Planul inițial ar fi fost zădărnicit.

Eu am fost curios, am rupt perdeaua
Și imediat a început să cadă neaua;
Am chemat asupra mea frigul polar
Și pe diavolul ascuns după dolar.

Fiind părăsit de divinitate
Mi-a rămas să cred în umanitate.
Căutând o salvare, perseverent în greșeală,
Am cercetat iar, deschizând altă coală:
Omucidere, viol, furt și trădare
Îmbrăcate cu o mască de candoare,
Legi, control în masă și manipulare,
Război purtat pe resurse naturale.

Vreau să n-aud, să nu văd, să stau izolat,
Vreau să rămân pe muntele pe care-am urcat.